Otelul - Steaua 1-2. Suspect de buni, suspect de slabi

Steaua a invins in deplasare pe Otelul, scor 2-1, dupa un meci cel putin dubios, in care galatenii au parut ca se dau la o parte pe final.
Articol scris de Adrian Diaconescu Apr 17th, 2012

Intr-un campionat si un fotbal in care suspiciunile planeaza asupra fiecarei faze, fiecarui gol si fiecarei partide, un meci Otelul-Steaua cu 1 pauza/2 final nu poate sa treaca neobservat. Mai ales in conditiile in care cele doua reprize au fost diametral opuse, mai ales ca toate trei golurile au avut ceva ciudat, mai ales ca jucatorii echipei gazde aveau nevoie de bani, iar cei ai oaspetilor de puncte.

Dar sa incepem cu inceputul… Un inceput nefavorabil Stelei, care timp de 45 de minute a aratat ca o echipa mica, deplasata pe terenul campioanei la mica ciupeala. Asezarea ofensiva a lui “Lippi” Stoichita, cu Tatu mai avansat decat de obicei, cu Raul Rusescu mereu in jumatatea Otelului, dar si cu Chipciu, Balan si Tanase foarte agresivi (cel putin pe hartie) a adus o prima jumatate de ocazie de-abia in minutul 30.

Galatenii, de cealalta parte, nu au aratat nici ei ca o echipa care pana in urma cu catva timp “dadea cu sapa” prin Champions League. Nici asezarea lui Dorinel Munteanu, dar nici calitatile individuale ale jucatorilor nu pareau sa fie favorabile Otelului, pana cand… Pana cand a picat primul gol.

Centrare de pe dreapta, la marginea careului mare (!), de unde Didi, de la cei 1,77 m ai sai (!), trimite o lovitura de cap imparabila, peste un Tatarusanu iesit la cativa metri in fata liniei portii. Suspect!

Vine pauza, iese Rusescu, mana moarta in primele 45 de minute, intra Mihai Costea, mana moarta in cele opt luni de cand e la Steaua, si ca prin minune ceva se schimba. Tatu (!) inscrie, tot cu capul, dupa un sut deviat al lui Cristi Tanase, Rapa si Grahovac admirandu-le “baletul” celor doi ros-albastri. Suspect!

Era minutul 48, iar un om normal s-ar fi asteptat ca meciul sa fie inghetat de doua echipe care isi dadeau seama ca un punct e mai bun decat niciunul. De unde, caci Steaua continua sa pistoneze, iar galatenii nu mai par capabili sa treaca de mijlocul terenului. O fi fost postul de vina?

Vine si minutul 67, cand Perendija si acelasi Grahovac isi dau inca o data in petec, iar “Nila” Costea reuseste un gol de “mare atacant”, la coltul scurt, printr-un spatiu de mai putin de o palma, neacoperit de portarul Otelului. Suspect!

Pana la final, ”asediul” galatenilor se concretizeaza in doua-trei treceri firave de mijlocul terenului cu mingea la picior, cateva centrari aiurea trimise din lateral si o ocazie a lui Antal mai mult pentru fotoreporteri. Se termina deci 2-1 pentru Steaua, dupa 1-0 la pauza pentru Otelul si tot ce ne mai ramane de spus este… ati ghicit, suspect!

Suspect de bine legata a fost Steaua dupa pauza de a reusit sa blocheze perfect o echipa care dominase prima repriza. Suspect de usor au lasat galatenii, care pierdusera un singur meci acasa in acest sezon, sa le scape o victorie pe care au avut-o in mana. Si suspect cum intr-un meci cu campioana se gasesc sa marcheze pentru ros-albastri exact cei doi jucatori din lot care aveau cea mai mare nevoie de goluri.

Ei, dar sa nu fim rai, or fi fost rugaciunile lui Gigi la muntele Athos cele care au intors rezultatul, nu cotele uriase de la pariuri… Pana una alta, Steaua urca pe trei, la trei puncte de CFR Cluj, iar titlul nu mai pare chiar un vis nerealizabil.

Comenteaza acest articol!