Meciuri celebre: Finala de la Sevilla

Finala din anul 1986 a Cupei Campionilor Europeni a adus in Romania pentru prima si ultima data cel mai ravnit trofeu intercluburi din Europa.
Articol scris de admin Aug 24th, 2010

apara Duckadam

Portarul Stelei, Helmuth Duckadam, marele erou de la Sevilla: a aparat patru lovituri de la unsprezece metri!

“Es la copa de mi vida” marturisea intr-o spaniola aproximativa vedeta vest-germana a Barcelonei, Bernd Schuster. Super jucatorul Barcei lasa parca impresia ca deja o cucerise. “In aceasta seara noi vom fi zei sau demoni” credea Carrasco. “Daca noi vom castiga Cupa in aceasta situatie, atunci Steaua va sti ca a murit linistit si frumos” se destainuia patetic, Jose Luis Nunez, presedintele clubului FC Barcelona, avansand ideea ca acest trofeu dupa care Barcelona alerga de multi ani, este singurul care lipsea din vitrina somptuoasa, iar catalanii nu-l puteau rata.

Ora finalei soseste cu repeziciune. O stralucitoare ambasadoare a sportului nostru, Steaua Bucuresti parea ca se va lupta cu “morile de vant” pe teritoriu strain dar familiar adversarului direct. Nu mai putin de 70,000 de spectatori intre care 55,000 de mii de catalani au umplut Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla. Torte, focuri bengale si petarde saluta intr-un stil cu totul orginal aparitia pe gazon a celor doua echipe. Nimic nu lipseste din arsenalul mijloacelor de timorare a 11-ului nostru. Arbitrul francez Michel Vautrot, cerceteaza un corp delic aruncat de la peluza spre Duckadam. Prima actiune de atac se incheie in minutul 5 cand Gerardo trage peste poarta. Replica Stelei vine peste trei minute atunci cand Piturca incearca vigilenta lui Urutti. Avand in Marcos un piston neobosit intre cele doua careuri si in Bernd Schuster un priceput coordonator, formatia catalana pastreaza initiativa insa nu gaseste brese in sistemul defensiv gandit de Imi Jenei. Steaua nu risca nimic si bine face. Bumbescu il pazeste cu pretul vietii pe Archibald in timp ce Belodedici este atent la fiecare miscare din jurul sau. FC Barcelona alterneaza jocul. In minutul 36, Carrasco are culoar favorabil spre poarta lui Duckadam, dribleaza scurt insa in momentul sutului inimosl Barbulescu se arunca efectiv ca un veritabil hocheist inaintea sutului. Repriza se incheie cu doua suturi parabile ale lui Schuster si Piturca.

Barca reia ofensiva in partea secunda. In minutul 68, Pedrazza il lanseaza pe Archibald care scapa poate pentru prima data de paznicul sau, Bumbescu, acest “Migueli roman” cum il caracterizase El Mundo. Scotianul deviaza splendid mingea, insa nastrusnica sfera ocoleste stalpul din stanga al portii lui Helmuth. Steaua nu-si epuizase insa surprizele. Imi Jenei anticipeaza ofensiva prelungita a catalanilor si gaseste solutia: iese Balan intra…Puiu Iordanescu, antrenorul secund, care era trecut pe foaia de joc. Nici prea tanar pentru un antrenor nici prea in varsta pentru un fotbalist. As al fentelor si al paselor prin deviere, al contre-piedului si al driblingului letal si imaginativ, Puiu Iordanescu a adus exact ce-i trebuia Stelei in acel moment. Asa a jucat Puiu cele mai frumoase 47 de minute din viata sa. Au fost minute in care echipa lui si-a recapatat echilibrul si increderea. Pana la final ca si pe parcursul minireprizelor de prelungiri, multe din fazele jocului trec pe plan secund. Istoria avea sa se scrie la loviturile de departajare.

Sir Helmuth, “Steaua, fotbalului european”

Ceea ce a urmat nu poate fi descris oricat de priceput ai fi. Cuvintele sunt insuficiente si se epuizeaza rapid. Se scursesera 120 de minute de joc si 70, 000 de oameni prezenti la fata locului si alte milioane care urmareau finala erau convinsi de o prima concluzie laudativa la adresa echipei noastre. Nu era la indemana oricui sa tina in sah un club de talia lui FC Barcelona! Urmau penaltyurile, o ruleta ruseasca interzisa cardiacilor. Elevii lui Jenei nu aveau insa de ales. Vautrot da semnalul de incepere. Cei doi portari schimba priviri. Ei sunt cei mai speriati. 3,66 metri in dreapta si toti atatia in stanga, plus alti 2,44 metri de la linia portii pana la bara transversala, transformata intr-o sabie a lui Damocles. Era tot ceea ce-i “inconjura” pe cei doi cavaleri, pentru care coeficientul de dificulate depasea orice inchipuire.

Un imens cor de fluiraturi il insoteste pe Majearu in drumul de la centru spre punctul cu var. Miti, coplesit de emotii, trage dar nu-l poate invinge pe Urruti. La rand urmeaza Alessanco. Sir Helmuth trage aer in piept si incearca sa uite de infernul creat de fanii catalani asezati exact in spatele sau. E doar el si Alessanco. Il fixeaza, zambeste si asteapta. Catalanul trage si…Duckadam aparaaaa facand inutil excesul de zel al acestor suflete patimase aflate in spatele sau. Aceeasi atmosfera il intampina si pe Loti Boloni. Daca era cineva care poate marca, atunci el era omul. Boloni nu rezista insa nici el atmosferei de apocalipsa si esueaza. La rand Pedrazza. Aerul rece al falezei Guadalquivirului pare sa-l racoreasca pe Sir Helmuth care zambeste din nou. Trage Pedrazza si…Duckadam aparaaa. Patru penaltyuri si toate ratate.

Spre minge se indreapta Lacatus. Aude vacarmul din tribune insa nu-i pasa. Are aerul unui Mare Preot al Intamplarii. In plina cadere psihica a echipei  Marius a decis, asa cum a facut-o de atatea ori, sa provoace un turbion, sa intoarca meciul si sa-si readuca echipa in simtiri. Inchide ochii si trage: bara si gooool!!! inca putin si mingea lovea doar transversala. Este insa 1-0 pentru Steaua.

Se pregateste marele Pichi Alonso, omul care in semifinale marcase trei goluri in poarta lui IFK Goteborg. Un pas…doi pasi…sut si Duckadam aparaaaa din nou! Incredibil, portarul Stelei pare de netrecut. Venables, antrenorul englez al catalnilor, se agita ca un leu in cusca. La fel si urmatorul executant: Gabi Balint. Pentru “Gaboaja” al nostru, milioane de romani tineau pumnii stransi. Gabi parca simte: fenta…sut cu stangul si…gooool! 2-0 pentru Steaua noastra! Aflati aproape d un succes urias, unic in istoria fotbalului romanesc, fotbalistii Stelei sunt efectiv paralizati de emotie. Ultima speranta pentru FC Barcelona. Executa Marcos. Cum a trait Duckadam acel moment? Am aflat peste cativa ani, in timp ce Sir Helmtuh rememora: “Parca toate reflectoarele mi se infigeau in ochi. Arbitrul Vautrot imi zambeste. Parca ar tine si el cu mine, parea impresionat de ceea ce facusem. Sau poate ii era mila. Marcos pleaca de la centru. Il simt ca nu paseste prea decis. N-as vrea sa fiu in pielea lui. Dar cine ar vrea sa fie in locul meu?? Parca dureaza o ora marsul sau pana la punctul cu var. Unde oare va trage? Tot in dreapta? Ca si Alessanco, Pedrazza si Alonso? Ia stai! Uite, Marcos isi strange siretul de la bocancul stang. Cred ca trage in stanga. Asa simt. Acolo ma arunc. II fac semn arbitrului. Aud fluierul…Ma uit la Marcos si-l fixez. Plonjez in stanga. Da!!!! Am respins balonul! Am luat Cupa! Baietii se pravalesc asupra mea! Stadionul vuieste…Totul se invarte cu mine, nu realizez ce se intampla. Nu stiu cum si cand am ajuns la centrul terenului. Ma trezesc cu Cupa in brate. O strang la piept si o sarut. O Cupa a Campionilor Europeni pentru fotbalul romanesc. Iti dai seama ce traiesti Duckadam??”

5 comentarii »
  1. De departe cea mai frumoasa noapte fotbalistica din istoria Romaniei, atunci nici nu eram nascut, ei au facut istorie, o istorie ce o obliga pe Steaua sa fie cea mai buna, din pacate in ultimele sezoane am trait doar cu speranta ca o sa fim iarasi cei mai buni, au fost 4 ani foarte grei in Ghencea, sezonul asta sper sa spargem gheata si sa luam mult ravnitul titlu cu numarul 24.

  2. Doi oameni nascuti in Arad au contribuit destul de mult. ;) :D :)

  3. Un articol de exceptie despre o seara de exceptie. N-am citit de mult o asemenea descriere si ma bucur ca am resimit acei fiori. Jos palaria pentru descrierea evenimentelor!

  4. cine trebuia sa execute al 5 -lea penalty pt steaua?
    cea mai frumoasa seara din fotbalul romanesc!

  5. Stelistii sunt singurii romani care si-au depasit conditia de vesnic invinsi.

Comenteaza acest articol!